Ovidiu Bucur: „Decăderea politică”

Ovidiu_Adrian_Bucur În această săptămână am văzut un citat pe rețelele de socializare, care m-a determinat să reflectez asupra fenomenului de decădere care se perpetuează în politica românească.
„La cât de ușor se distruge PSD-ul, PNL va deveni cel mai puternic partid românesc”, este citatul care mi-a atras atenția.
Dragi prieteni și cititori ai ziarului „15 minute”, trăim poate cea mai cumplită perioadă pentru poporul nostru, de la perioada interbelică încoace, o perioadă în care în politica românească domnește fenomenul de pupincurism, lingușeală și cult al personalității.
În absolut toate partidele se aplică același patern – liderul își pune în funcții-cheie oameni mai slabi decât el, pentru a-i putea coordona, o mișcare care era foarte eficientă în perioada în care partidele politice din România erau conduse de oameni ca Ion Iliescu, Corneliu Coposu, Traian Băsescu sau Petre Roman, dar acum, când în fruntea celor două mari partide românești domnesc oameni a căror valoare nu numai că nu a fost confirmată, dar a fost infirmată de-atâtea și-atâtea ori, să ajungă în funcții-cheie oameni care le sunt inferiori liderilor care, oricum, sunt inferiori din multe puncte de vedere, este un lucru periculos pentru întreaga țară.
Iar dacă vorbim despre PSD, același lucru și aceeași strategie autodistructivă se perpetuează și în organizația județeană unde Horia Nasra, acest politician atipic, care este folosit drept carne de tun de către adevăratul președinte județean, Remus Lăpușan, are intenția de a pune președinți interimari, atât la Câmpia Turzii, cât și la Huedin, oameni care nu și-au confirmat valoarea politică, oameni fără carismă, fără putere și fără autoritate.
Dar, până la urmă așa le trebuie social democraților clujeni care, după ce au dat politicii românești oameni precum Dîncu, Cordoș, Rus sau Cristian Matei, au ajuns să fie conduși de micuțul Nasra, cel care nu răspunde la telefon de frică să nu fie ascultat, cel care știe să comunice doar prin email, cel care „are strategii și idei”.
Să nu mai vorbim de ALDE, unde tăriceanului i-a fost frică de ascensiunea grupului conservator, astfel că a decapitat tot ce a însemna aripa Daniel Constantin, până la momentul în care Constantin și-a amintit că este lider de partid și și-a făcut alt partid, ProRomânia.
Acum, în spațiul politic românesc avem numai partide fără lideri reali, fără putere, fără autoritate, ci cu un cult al personalității puternic dezvoltat.
Îl avem pe Dragnea, căruia nu-i ajungi nici cu prăjina la nas, îl avem pe Orban … de care n-are rost să vorbim, îl avem pe Tăriceanu iar asta spune tot, îl avem pe Daniel Constantin Timidul și-l avem pe Eugen Tomac sau cine mai conduce
PMP-ul prea dezbinat și prea rupt de realitate, care trăiește încă din frânturile de capital politic de la Băsescu.
Păi cum să nu aibă ungurii idei și speranțe când noi, românii, NU MAI AVEM LIDERI POLITICI?
Mai că, mai că începem să-l regretăm pe Iliescu, iar asta este tragic și grav într-o Românie în care lingușeala și pupincurismul au fost sporturi naționale de pe vremea boierilor și-a voevozilor.