Ovidiu Bucur: „Cu MDMA vă tratați depresiile, copii?”

Ovidiu_Adrian_BucurDe ce, de fiecare dată când eu am un subiect interesant de opinie, se întâmplă ceva care-mi dă planurile peste cap și mă determină să scriu pe alt subiect?
Aveam în gând să fac un
editorial fain, cu politică și civism, cu statul de drept, cu alea alea și s-apucă românii din Câmpia Turzii să distribuie droguri, îi prinde Garda și brusc, Ovidiu Bucur trebuie să scrie despre altceva.
Pentru cine nu știe despre ce e vorba în propoziție, miercuri dimineața, trupele anti-drog au venit la Câmpia Turzii, au blocat un microbuz care-aducea pachete din Spania, l-au verificat și au găsit droguri, mai precis canabis și MDMA.
Acu mă voi adresa „tineretului liber”, deștept și care face mai multe decât gândește.
Bă, copiii lu Pește Prăjit, care aveți tot ce vă trebuie, dar o ardeți depresivi că n-a avut cine să vă dea o palmă la funduleț … bă, voi nu știți că MDMA te duce la nebuni sau, mai grav, la morgă?
Cine naiba vă pune mă, copacilor, să luați așa ceva, pentru numele lui Dumnezeu?
Cum dracu poți să iei tot felul de produse sintetice, în condițiile în care aveți la dispoziție toate metodele de informare în masă, de la ziare, la televiziuni și internet?
Mă, înțeleg să fumați iarbă, să veți un vin bun, un Jagermeister sau cum naiba i-o zice, dar de-acolo până la droguri sintetice care-ți fac mintea praf e cale mult prea lungă.
Vă prăjiți creierii, ca niște nebuni, apoi vă urcați și la volan, ca să demonstrați cuiva cât sunteți voi de deștepți, păi să fii deștept înseamnă să rămâi în viață, mă, nu să vă distrugeți viața din teribilism și prostie.
Asta-i prostia, c-ați fost crescuți prea bine, vi s-a dat totul la botu calului și n-a fost nevoie să puneți mâna să vă câștigați hainele, telefoanele, calculatoarele, mașinile, nimic … iar acum, fiindcă nu aveți o utilitate, ați luat-o pe ulei.
Să fiu al naibii dacă îl consider vinovat pe tipul care distribuia drogurile … dacă n-ar avea clienți, n-ar avea job.
Acum să vorbesc oțâră și cu părinții, da … cu acești inteligenți cetățeni ai urbei noastre, care-și iubesc copiii atât de mult, încât îi ignoră.
Vă vorbesc din perspectiva unuia care n-a fost ignorat de părinți, nici răsfățat, și vă pot spune că în formarea unui adolescent/tânăr, o palmă dată la momentul oportun valorează mai mult decât orice telefon.
Defapt, un telefon și o libertate atât de gravă cât dați voi odraslelor voastre nu face decât să întărească și să încurajeze acest comportament distructiv.
Voi credeți că, luându-le toate telefoanele și prostiile și dându-le această libertate îi fericiți? Nu, părinți deștepți și incompetenți, nu-i fericiți, ci se simt ignorați, pentru că niciodată un lucru material nu va compensa pentru o discuție cu tata la o bere sau o discuție cu mama la un pahar de suc.
Sunteți atât de ocupați, părinților, în rahatul ăsta de ambiție să le luați de toate, încât uitați cel mai mic, dar cel mai exemplar factor: sufletul.
Să ai puterea ca după 8 sau 12 ore de muncă să intri în camera copilului tău și să-l întrebi: „ți-ai făcut lecțiile? Cum ești, ce s-a întâmplat azi? Te-ai îndrăgostit? Te-a supărat cineva?”, asta înseamnă să fi părinte și vă spune asta unul care a avut doi părinți care nu i-au luat de toate și care și-a cumpărat primul joc pe televizor după o zi de colindat … cu banii câștigați la colindat.
Niciodată un copil nu va aprecia un lucru material atât timp cât nu-l câștigă, cât nu-l cumpără pe propriile forțe.
Problema nu e că acești copii încearcă diverse substanțe, nu … pentru că la ei e mai grav, ei își caută un refugiu în aceste substanțe și, repet, dac-ar fi doar vorba de canabis, n-ar fi nicio problemă (am citit eu într-o carte, n-am fumat), dar e vorba despre droguri care efectiv le sparg orice noțiune de libertate.
Iar partea gravă este că aceste consumuri de droguri și aceste refugieri se petrec sub ochii părinților.
Fac pariu că orice părinte care-și dă seama că odrasla lui ia droguri va face orice e posibil ca să-l oprească, dar un părinte care este prea ocupat cu orice altceva, va vedea că odrasla lui ia droguri doar când … se întâmplă ceva. Când fie sunt arestați, fie bat pe cineva la un chef, fie violează vreo gagică sau fac un accident rutier.
Revenind la voi, copiii care v-ați inflamat citind ce scriu eu aici. În loc să ziceți „băga-mi-aș … în Ovidiu Bucur”, trageți concluziile cele reale și gândiți-vă că viața nu e doar scurtă, dar e firavă și se poate fărma într-o clipă.
Voi sunteți cea mai puternică generație de până acum … nu fiți și cei mai idioți!