Astăzi este Ziua Imnului Național al României

Desemnată prin lege în 1998, ziua de 29 iulie este recunoscută drept Ziua Imnului Național, în contextul în care la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea a fost intonat cântecul „Deșteaptă-te, române!”, pe linia melodică chivernisită de Anton Pann, de către liderii revoluției române.

Versurile imnului au fost scrise de Andrei Mureșanu, iar prima intonare oficială a imnului a fost în 1884, la încoronarea Regelui Carol I.

Imediat după revoluția română de la 1989, „Deșteaptă-te, române!” a înlocuit, ca imn de stat, imnul „Trei culori” compus de Ciprian Porumbescu, dar „adaptat” cu versuri de propagandă comunistă de liderii regimului totalitar.

În cinematografia română, regizorul filmului „Pentru Patrie” (consacrat Războiului pentru Independență), Sergiu Nicolaescu, a insuflat ideea potrivit căreia, la adoptarea declarației de independență, 9 mai 1877, membri Parlamentului României ar fi intonat imnul „Deșteaptă-te, române!”

Versurile imnului sunt următoarele:

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte! ” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
http://Versuri.ro/w/v0l2
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!, însă din punct de vedere oficial, strofele adoptate ca imn de stat sunt primele trei, respectiv ultima strofă a imnului.

Ca fapt inedit, trebuie să știți că intonarea imnului se face, din perspectiva fanfarelor, cu repetarea ultimelor două versuri ale fiecărei strofe, însă în momentul intonării imnului de către coruri, ultimele două versuri se repetă DOAR, STRICT ȘI NUMAI la ultima strofă, consființind încheierea imnului.