Poezia Crăciunului – de Ovidiu Bucur

Ninge, este frig afară, dar în suflet am lumină,
Căci s-a născut prunc din cer, s-avem inimă creştină.
S-a născut, veni-va iarăşi, să ne mântuie de rău
Prunc Iisus, învăţătorul, copilul lui Dumnezeu.

S-a născut în iesle veche, lângă vite s-a născut
Pentru-ntreaga omenire, prunc Iisus a coborât
Să ne veselim cu toţii, să iubim, să fim iubiţi,
Azi, la ceas de sărbătoare, să iubim, să fim uniţi.

Căci veni-va vremea, iarăşi, când Hristos se va întoarce
De pe nori, din cer, de-acasă, de sus, din ceruri înalte.
Iară noi, cei de aici, care, poate, vom trăi
Pica-vom la picioare, pe el îl vom preaslăvi.

Căci e sufletul creaţiei, os din osul cel divin
Lumină, suflet şi rază, iubire, pâine şi vin.
Să-l rugăm să ne ajute, de vămi reci să trecem iar
Să-L chemăm când ne e teamă, căci fără el…e-n zadar.

El, Mesia, vine mâine, la toţi care vor să vină
Să le-aducă-n suflet rază, şi-o colindă, şi-o lumină
El, Mesia, e Hristosul, El e fiu neprihănit
Ce cândva, pentru noi toţi, pe cruce s-a răstignit.

Haidem toţi, cu mic, cu mare, să-I cântăm, să-I colindăm
Şi la cel ce nu mai are, din tot sufletul să-i dăm
Să fim buni, unii cu alţii, să nu mai purtăm mânie
Să primim sfântul Crăciun, cu dragoste şi veselie.

Cu dedicaţie specială pentru toţi cei care, de Crăciun, au avut inima senină!

One thought on “Poezia Crăciunului – de Ovidiu Bucur

Leave a Reply